08-Pǎcǎlitorul pǎcǎlit

Din lac în puț

   31 martie… ultima zi din luna femeilor. Dupǎ o lunǎ întreagǎ în care trebuia sǎ ne bucurǎm de fiecare zi şi mai ales de fiecare clipǎ, mai ales noi, ca femei, mâine este ziua internaționalǎ a minciunilor, pot sǎ zic. Nu vom face altceva decât sǎ ne pǎcǎlim apoapele, cǎ vezi Doamne aşa îi arǎtǎm noi iubire şi apreciere; dupǎ ce ne-am dus la bun sfârşit planul şi aproapele nostru “a muşcat momeala” râdem cu aşa o poftǎ şi ne cerem scuze apoi, il rugǎm sǎ nu se supere. Mai grav este când elevii fac glume profesorilor; se presupune cǎ fac asta din inocențǎ, dar aceastǎ inocențǎ duce la ironie (am lipit şi noi odatǎ cretǎ pe tablǎ, norocul nostru a fost ca am avut un profesor de gaşcǎ).

   Cu toții încercǎm ca mâine sǎ nu fim pǎcǎliți şi riscǎm sǎ nu îi credem pe cei din jurul nostru chiar dacǎ spun adevǎrul.

07-Mama

MAMA!

Mama este cea mai iubitoare ființǎ de pe pǎmânt. Mama este cea care mi-a dat viațǎ şi ea m-a crescut. Este prima ființǎ cu care am luat contact; m-a purtat 9 luni în pântece şi a avut grijǎ sǎ nu pǎțesc nimic, mama este eroul meu. Deşi are un nume simplu (“mama”) este cea mai complexǎ persoanǎ  careia niciodatǎ nu îi pot mulțumi îndeajuns pentru ceea ce e facut şi face pentru mine.

Mama m-a plimbat cu ea de pânǎ sǎ vad lumina zilei. Mama mi-a citit prima datǎ poveşti şi mi-a cântat. Mama mi-a dǎruit toatǎ cǎldura ei. Mama m-a crescut. Mama m-a învǎțat multe lucruri. Mama rǎbda frig şi durere pentru mine. Mama m-a ocrotit mereu. Tot mama m-a certat când am greşit, dar am învǎțat lecția. Mama este cea mai blândǎ, puternicǎ, grijulie persoanǎ pe care o cunosc. Nu ştiu unde ține atâta bunǎtate şi iubire pe care o împǎrtǎşeşte mereu cu mine şi cu ceilalți. Mama mi-a luat apǎrarea mereu, mi-a arǎtat ce nu este bine sǎ fac. Mi-a arǎtat cum se face un lucru bun, mi-a dat educație, m-a îmbrǎcat, m-a învǎțat cum sǎ mǎ încalț, m-a învǎțat care este papucul drep şi care este cel stâng astfel sǎ nu mǎ împiedic, m-a învǎțat cǎ cerul este albastru, soarele este galben şi iarba este verde, m-a învǎțat ca sunt milioane de numere , ca şi stelele, şi oricât aş numǎra nu o sǎ mǎ opresc - aşa de mult o iubesc şi eu pe mama – m-a învǎțat cǎ oamenii sunt diferiți şi cǎ trebuie sǎ îi acceptǎm aşa cum sunt, nu toți sunt la fel de buni şi nu toți sunt la fel de rǎi, sunt doar diferiți. De la ea am primit bunǎtate, blândețe şi curajul sǎ înaintez în viațǎ. Pânǎ şi chipul şi înfǎțişarea ei mi-a dǎruit-o. Mi-a spus cǎ o sǎ mǎ aşez şi eu la casa mea şi cǎ îi voi lua locul; încǎ nu cred cǎ pot face tot ce a fǎcut ea. Când am citit “Baltagul”, mi-o imaginam pe Vitoria Lipan ca fiind mama, la fel de viteazǎ, curajoasǎ, înțeleaptǎ şi ocrotitoare, numai cǎ pentru mine acest roman era doar o poveste, pe mama o vǎd în fiecare zi şi vǎd câte poate face, nu are nevoie de comparații, este un om extraordinar. O vâd uneori tristǎ şi abǎtutǎ, îmi dau seama cǎ este obositǎ prin cât efort depune în fiecare zi pentru a mulțumi toatǎ familia. Când eram micǎ mulți mǎ întrebau ce vreau sǎ mǎ fac atunci când o sǎ cresc, probabil copil fiind trǎiam în lumea basmelor şi doream sǎ devin o prințesǎ, dar acum vreau sǎ devin ca mama, este cea mai intensǎ aspirație pe care o am. Mama este sfântǎ. Mama este mentorul meu. Mama reuşeşte sǎ mǎ calmeze de fiecare datǎ, îmi dǎ sfaturi potrivite şi mǎ susține în ceea ce îmi place sǎ fac. Mǎ încurajeazǎ şi când vǎd cǎ se bucurǎ pentru mine mi se umple sufletul de bucurie. Cu mama am fǎcut prima prajiturǎ, cu mama am învǎțat sǎ merg pe bicicletǎ şi tot cu mama am învǎțat prima poezie. Mama a avut atâta rǎbdare sǎ mǎ creascǎ, sǎ mǎ învețe, sǎ mǎ îndrume şi încǎ este lângǎ mine pentru a continua sǎ facǎ acelaşi lucru mai departe.

Astǎzi fiecare ar trebui sǎ îi arate mamei sale respect, sǎ îi daruiascǎ ceva, un cadou, o floare, pentru cǎ meritǎ. Este o ființǎ importantǎ şi are nevoie sǎ îi amintim cǎ este specialǎ, în fiecare zi.

06-Existǎ minuni

Minuni...

      Am citit ieri un articol care m-a îmbunat. M-a ajutat sǎ îmi dau seama cât de minunatǎ este lumea în care trǎim şi de ce este aşa. Mi-am deschis ochii şi am reuşit sǎ înteleg de ce anumite lucruri se întamplǎ, care este scopul lor… Dumnezeu ne-a creat, Dumnezeu are grijǎ de noi. Tot El este cel care ne împiedicǎ sǎ ne grǎbim, ne opreşte îninte sǎ facem lucrurile greşit.

  S-au întâmplat destule cazuri în care în urma unui accident au supraviețuit oameni. Dumnezeu iubeşte oamenii. De multe ori ne-a întarziat tocmai ca sǎ ne ocroteascǎ de anumite necazuri: nu ne-a pornit maşina de dimineata, am pierdut autobuzul, am uitat ceva şi ne-am întors din drum, a intervenit ceva şi a trebuit sǎ mai aşteptǎm un timp; toate acestea cu un motiv.

      Am tot auzit în utimul timp la ştiri, la radio, pe stradǎ, am citit în ziar ca elevii şi pǎrinții elevilor vor ca religia sǎ fie exclusǎ din şcoli. Suntem o țarǎ democratǎ, avem dreptul la pǎreri  şi implicǎri, dar consider cǎ aceasta nu este o alegere tocmai bunǎ. Deja sunt prea puțini copii care se duc la bisericǎ. Prin excluderea  religiei se exclude manifestarea sincerǎ şi adecvatǎ a tinerilor, a omenirii. Cultura se degradeazǎ treptat, încep violențe, nu ştim sǎ ne mai iubim între noi, sǎ avem grijǎ unii de alții şi vrem totul doar pentru noi.