14-Scurt metraj

Vineri seara, ora 1:03, dau drumul usor la muzica, atat de usor incat abia se aude intre cei patru pereti goi. Imi indrept pasii catre o sticla de vin, primita acum 3-4 ani si pastrata, initial,  pentru ceva special. Ironia face ca sticla este pastrata bine, undeva sus incat sa nu pot ajunge la ea. Ajutata de un tambur, ajung sa imi satisfac dorinta.

     Am desfacut dopul de pluta, acel sunet patrunzand in suflet ca un tresarit. Torn vin (de un rosu aprins) intr-un pahat cu picior inalt si ma asez in fotoliu. 

     Picior peste picior, usor comod, imi ridic privirea catre un colt al camerei  murmurand  versurile melodiei, ‘Beneath Your Beautiful - Labrinth ft. Emeli Sandé’. 

     Cu capul plecat pe spate rememorez fragmente din ultimii ani ce imi lasa sufletul gol. Mai iau o gura de vin, trec mana usor prin par ca si cum cineva ar fi stat in fata mea, apoi oftez apasat si imi promit ca totul trebuie sa ia alta intorsatura, imi promit ca o sa fiu puternica si ca nu ma las la voia intamplarilor.

     S-a asternut de tot linistea in camera, paharul este aproape gol, muzica s-a oprit, iar patul este neatins. Ma ridic din fotoliu, las paharul pe masa si cu gesturi discrete imi dau halatul jos, raman intr-un maieu lejer si ma intind in pat ca dupa o zi obositoare de munca. Strang perna in brate, inchid ochii greoi si ma las in agonia somnului sa ma duca departe in abis.

13-Sunt acele lucruri extrem de mici, care, insa, ne pot face extrem de fericiti.

     M-am întâlnit cu părinţii tăi, mi-au zâmbit şi m-am ruşinat. Acum ştiu de la cine ai zâmbetul. De la tatăl tău ai seriozitatea şi zâmbetul de la mama ta. Un zâmbet larg care te binedispune şi îţi îndepărtează orice încruntare, de parcă îţi face grijile să pară mai uşoare.

     ... aveam un zâmbet mare ca atunci când mi-ai dat prima ciocolată sau cand mă iei în braţe sau când m-ai sunat doar să îmi mulţumeşti sau când ma pupi pe frunte sau când m-ai dus să văd oraşul de sus sau când îmi spui să am grijă de mine sau ca atunci când pur şi simplu mă suni...

     Fericirea se naşte din lucruri mici, dar trebuie preţuite. Un simplu zâmbet, o vorba blândă poate lumina ziua, un ‘bună dimineaţa’ spus cu seninătate poate schimba întreaga zi.

12-Dragi barbati, ce ne-am face fara voi?

Dragi barbati, ce ne-am face fara voi?

Suntem femei… suntem femei si suntem atragatoare pentru voi, orice am face. Va place cand ne enervam, al naibii de mult va place, ca altfel nu ne mai tachinati asa de mult.  Spuneti ca suntem dragalase dimineata, asa ciufulite cum ne trezim si asta va face sa zambiti si ne sarutati pe frunte. Stiti sa va faceti placuti si asta ne face sa va iubim si mai tare. Faceti abstractie de momentele noastre senile de nevroza , ne luati in brate si ne trece ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ne surprindeti intotdeauna cu cate un gest finut care duce direct la inima si stim ca nu suntem indeajuns de inspirate sa va rasplatim la fel de mult in acele momente si de aceea ne asezam la pieptul vostru alintandu-va si ne dam silinta sa va aratam cat de uimitoare suntem si nu ne dezlipim de voi. Ne simtim copile in bratele voastre puternice si protectoare, tot ce avem nevoie este sa va simtim aproape.

Sunteti imposibili uneori si de nestingherit, dar de-a dreptul adorabili. Aveti puterea de a convinge o femeie sa nu reziste tentatiilor voastre de sarmanti, stiti cum sa ne tratati exact asa cum ne dorim.

Sunteti un amestec de dragoste, prietenie, intelepciune si putere de care are nevoie un suflet feminin cu chip blajin. Cand bratele voastre puternice ne inconjoara trupul, nu ne mai distrage nimic, uitam la ce ne gandeam inainte sa ne atingeti, uitam complet si ne pierdem in momentele de tandrete oferite de voi.

        Ce ne-am face fara voi? Am dormi pe doua perne si am simti patul atat de gol…

                                                                Cu drag!

11-O demisie ca joaca de copii

O demisie corecta

Am gasit iar pe internet un articol interesant. Mi-a placut atat de tare incat am prupus sa il dau mai departe. Enjoy!

„Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta. Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!”