Vineri seara, ora 1:03, dau drumul usor la muzica, atat de usor incat abia se aude intre cei patru pereti goi. Imi indrept pasii catre o sticla de vin, primita acum 3-4 ani si pastrata, initial, pentru ceva special. Ironia face ca sticla este pastrata bine, undeva sus incat sa nu pot ajunge la ea. Ajutata de un tambur, ajung sa imi satisfac dorinta.
Am desfacut dopul de pluta, acel sunet patrunzand in suflet ca un tresarit. Torn vin (de un rosu aprins) intr-un pahat cu picior inalt si ma asez in fotoliu.
Picior peste picior, usor comod, imi ridic privirea catre un colt al camerei murmurand versurile melodiei, ‘Beneath Your Beautiful - Labrinth ft. Emeli Sandé’.
Cu capul plecat pe spate rememorez fragmente din ultimii ani ce imi lasa sufletul gol. Mai iau o gura de vin, trec mana usor prin par ca si cum cineva ar fi stat in fata mea, apoi oftez apasat si imi promit ca totul trebuie sa ia alta intorsatura, imi promit ca o sa fiu puternica si ca nu ma las la voia intamplarilor.
S-a asternut de tot linistea in camera, paharul este aproape gol, muzica s-a oprit, iar patul este neatins. Ma ridic din fotoliu, las paharul pe masa si cu gesturi discrete imi dau halatul jos, raman intr-un maieu lejer si ma intind in pat ca dupa o zi obositoare de munca. Strang perna in brate, inchid ochii greoi si ma las in agonia somnului sa ma duca departe in abis.
Am desfacut dopul de pluta, acel sunet patrunzand in suflet ca un tresarit. Torn vin (de un rosu aprins) intr-un pahat cu picior inalt si ma asez in fotoliu.
Picior peste picior, usor comod, imi ridic privirea catre un colt al camerei murmurand versurile melodiei, ‘Beneath Your Beautiful - Labrinth ft. Emeli Sandé’.
Cu capul plecat pe spate rememorez fragmente din ultimii ani ce imi lasa sufletul gol. Mai iau o gura de vin, trec mana usor prin par ca si cum cineva ar fi stat in fata mea, apoi oftez apasat si imi promit ca totul trebuie sa ia alta intorsatura, imi promit ca o sa fiu puternica si ca nu ma las la voia intamplarilor.
S-a asternut de tot linistea in camera, paharul este aproape gol, muzica s-a oprit, iar patul este neatins. Ma ridic din fotoliu, las paharul pe masa si cu gesturi discrete imi dau halatul jos, raman intr-un maieu lejer si ma intind in pat ca dupa o zi obositoare de munca. Strang perna in brate, inchid ochii greoi si ma las in agonia somnului sa ma duca departe in abis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu