10-De la vise la visuri

Am gasit acum cateva zile unele video motivationale pe care as vrea sa le dau si eu mai departe cu intentia de a ne schimba modul de gandire.

https://www.youtube.com/watch?v=g-jwWYX7Jlo&feature=youtu.be

Nu stiu care este visul tau.

Nu-mi pasa cat de deceptionant ar fi fost sau cat de mult ai muncit la visul acela, dar visul acela pe care il ti in mintea ta... este posibil!  Dar unii dintre voi stiu deja asta, ca este greu, nu este usor. Este greu sa-ti schimbi viata. Dar in acel timp in care lucrezi la visele tale, vei intalni multa dezamagire, esec, foarte multa durere. Vor fi momente in care te vei indoi de tine insuti si iti vei spune: "Doamne de ce aceste lucruri mi se intampla mie? Eu vreau doar sa am grija de copiii mei, de mama mea, nu incerc sa fur sau sa jefuiesc pe cineva. De ce trebuie sa mi se intample tocmai mie?"  Pentru voi toti care ati intampinat greutati in viata,  nu  renuntati la visele voastre. Acele greutati din viata noatra au dreptul sa vina, dar nu sa ramana, ci sa treaca.

Maretia nu este acel frumos, ezoteric, iluzoriu, secret scris de Dumnezeu, care iti scapa printre degete si pe care doar cei privilegiati il vor gusta vreodata. Sa stii ca este ceva care intr-adevar exista, in noi toti. Este foarte important pentru tine sa crezi, ca tu esti acela.

Majoritatea oamenilor iti intemeiaza o familie, isi castiga traiul, apoi mor. Majoritatea nu vor prospera, nu vor munci pentru ei insisi, nu se vor extinde si nu vor incerca sa se autodepaseasca. Multi oameni se plang, dar nu vor sa faca nimic asupra situatiei lor. Multi nu se gandesc si nu lucreaza la acele vise, de ce? Unii, din cauza fricii, a fricii de a esua… “Daca lucrurile nu vor merge?” Sau de frica de succes. “Daca o sa mearga si nu pot controla situatia?” Acesti oameni nu risca niciodata.

Ai petrecut atat de mult timp cu alte persoane, ai petrecut atat timp incercand ca alte persoane sa te placa, tu ii cunosti pe ceilalti mai bine decat te cunosti pe tine insuti, i-ai studiat, stii cu ce se ocupa, vrei sa fii exact ca ei. Si stii ce? Ai investit atat timp in ei, ca nici macar tu nu te cunosti pe tine insuti. Te provoc sa petreci un timp de unul singur. Este necesar sa elimini “ratatii” din viata ta daca vrei sa-ti traiesti visul. Oamenii care se indreapta catre visul vietii lor trebuie sa inteleaga ceva: cand vei deveni “persoana potrivita”, ceea ce vei face sa te separi de celelalte persoane vei incepe sa ai acea unicitate. Cat timp vei urma alte persoane, vei copia pe altii, poate nu vei fii niciodata la fel de bun ca ei, dar vei fi cel mai bun in ceea ce vrei sa faci.

Te provoc sa-ti definesti valoarea. Ca nu toti vor vedea, nu toti te vor insotii in ceea ce vrei sa faci si nu toti vor avea viziunea ta… Este necesar sa stii asta si ca tu esti o persoana neobisnuita. Este necesar sa te aliniezi cu oameni si sa-i atragi in afacerea ta, oameni carora le e “foame”! Oameni care sunt de neoprit si exagerati, oameni care refuza sa traiasca viata asa cum este ea, oameni care vor mai mult! Sa ne atasam oamenilor care isi traiesc visele. Oamenii care isi traiesc visele sunt aceia care stiu ca depinde numai de ei daca se va intampla.

Daca vrei sa ai mai mult succes, daca vrei sa ai sau sa faci lucruri pe care nu le-ai facut niciodata, iti cer sa investesti in tine! Investeste in tine!

Opinia cuiva despre tine nu trebuie sa devina o realitate. Nu trebuie sa treci prin viata fiind o victima. Chiar si atunci cand ai sa intampini greutati trebuie sa stii si sa-ti repeti… “pot sa o fac, chiar daca numeni nu priveste lucrurile la fel ca mine, trebuie sa-mi continui drumul. Cred in asta si sunt dispus sa-mi pierd viata luptand. Nu conteaza cat de rau imi este sau cat de rau imi va fi. Eu voi reusi!”

Vreau sa prezint o idee. Vreau sa prezint posibilitati.

Cativa dintre voi vreti sa urcati la nivelul urmator. “Vreau sa fiu consilier, vreau sa fiu inginer, vreau sa fiu doctor…” Asculta-ma! Nu poti ajunge la acel nivel. Nu poti ajunge la acel nivel economic, acolo unde vrei sa fii, pana nu incepi sa investesti in mintea ta. Nu citesti carti. Va provoc pe toti sa mergeti la conferinte. Te provoc sa investesti in timp! Te provoc sa fii tu cu tine insuti! Te provoc sa petreci o ora pentru a te cunoaste pe tine insuti! Cand vei deveni ceea ce esti, cand vei deveni acea persoana pentru care ai fost creat, cand vei deveni un individ, primul pas pe care ai sa il faci este sa te separi de ceilalti. Te provoc sa mergi in locul unde oamenii nu te plac, dar asta nu te va mai deranja. De ce? Pentru ca nu esti preocupat sa-i faci pe ei fericiti. Pentru ca tu incerci sa ajungi la un alt nivel. Investeste in mintea ta.

Daca inca vorbesti despre visele tale, daca inca vorbesti despre scopurile tale, dar nu ai facut nimic inca, FA PRIMUL PAS! Parintii vor fi mandri de tine, la fel si scoala unde inveti, poti sa atingi vietile a milioane de oameni, iar lumea nu va mai fi la fel, pentru ca tu ai ales acest drum.  Nu lasa pe nimeni sa iti fure visele!

Oare nu am fost respinsi niciodata?  Sau am avut o reuniune si nu a venit nimeni?  Sau cineva ti-a spus ca te poti baza pe el, dar a mintit?… Daca am avea acea mentalitate, nimeni nu crede in tine, ai pierdut si iar si iar, pana iti pierzi mintile… Dar tu inca iti urmezi visul, revizuindu-l zi de zi si spunantu-ti: “NU S-A TERMINAT PANA NU CASTIG!”

 Poti sa-ti traiesti visul!   

https://www.facebook.com/RadioSimpluRoma/videos/920210191349806/?__mref=message_bubble

Nu stiu ce vis ai tu. Nu ma intereseaza cat de dezamagitor a fost sa lucrezi la indeplinirea acelui vis. Dar uite ce stiu: ca acel vis pe care il ai in mintea ta, este posibil. Cateodata nu putem spune ca putem face acel ceva, dar putem spune ca este posibil, ca imi pot indeplini visul, in timp ce te indrepti spre el muncind zi si noapte.

Majoritatea oamenilor nu lucreaza la visele lor. De ce? Din cauza fricii. Si de asta nu vei fi ce vrei sa fii, de asta nu vei avea ce vrei sa ai, de asta nu vei realiza.

Succesul este un drum pentru oameni singuratici. De-a lungul acestui drum nu vei vedea prea multi prieteni. Doar umbra ta de multe ori si trebuie sa ai incredere in inima inimilor tale, inauntrul ei se afla ceea ce vrei tu sa faci si crezi ca este o batalie castigata.

Mi-as fi dorit sa iti spun ca esti oboist si ca poti lua o pauza. Mi-as fi dorit sa spun ca esti obosit si te poti odihni pentru un an. Mi-as fi dorit sa iti spun ca va deveni din ce in ce mai usor. Mi-as fi dorit sa iti spun ca va fi mai usor. Mi-as fi dorit sa spun ca daca mergi va fi mai usor. Ca greutatea va fi mai usoara. Mi-am si dorit sa iti spun asta.

Cand ajungi intr-un punct cand nu mai suporti, cand ajungi intr-un punct cand doare foarte tare, cand ajungi intr-un punct ca s-a terminat, cand esti obosit, cand esti frustrat, cand esti gata sa renunti, cand iti cheltui ultimii bani, atunci esti pregatit sa incepi, dar ce nu poti face e ca nu poti renunta in tot acest timp. Nu poti renunta pentru ca nu este ceea ce vrei, nu poti renunta! 

09-Cu toţii suntem copii

Copii şi copii

Copilǎria este etapa cea mai frumoasǎ şi mai lungǎ a vieții, putem spune cǎ nu se încheie niciodatǎ. Ne naştem copii, este un privilegiu cu care trǎim pânǎ la bǎtrânețe pentru cǎ în suflet avem mereu sentimente inocente, dorința de joacǎ, spirit de bucurie, speranțǎ, prietenie, afişǎm zâmbete sincere, dǎruim bucurie, ne bucurǎm de lucruri mǎrunte...

Jocurile din copilǎrie amintesc de fiecare datǎ bucuria cu care ne strângeam în grupuri de copii şi nu conta dacǎ eram cei mai buni prieteni sau adversari, eram cu toții o gaşcǎ şi ne numeam prieteni.

Sunt o mulțime de jocuri ce ne scoteau afarǎ în fiecare zi, poate cǎ nici nu mi le mai amintesc pe toate.. fotbal, şotronul, pititea, cartoane, sticluța, elastecul, rațele şi vânǎtorii, volei, prinselea, macao.. sunt doar puținele din cele mai frecvente jocuri de atunci.

Cineva îmi spunea de curând cǎ atunci când nu ne mai simțim copii, îmbǎtrânim. I-am dat dreptate pe deplin şi mi-a amintit cǎ viața de copil nu se sfârşeşte pentru cǎ nu ne dorim asta şi oricum nu se poate.

Vǎd pǎrinți cum se gândesc cu nostalgie la acele momente, se joacǎ cu noi, copiii, şi retrǎiesc acele clipe; deci tot copii sunt încǎ şi ei.

Copilaria se manifestǎ în fiecare zi, prin fiecare clipǎ trǎitǎ. Chiar dacǎ suntem copii, adolescenți, oameni mari, pǎrinti, bunici, cu toții avem parte de copilǎrie în fiecare zi.
La mulți ani, copii!

08-Pǎcǎlitorul pǎcǎlit

Din lac în puț

   31 martie… ultima zi din luna femeilor. Dupǎ o lunǎ întreagǎ în care trebuia sǎ ne bucurǎm de fiecare zi şi mai ales de fiecare clipǎ, mai ales noi, ca femei, mâine este ziua internaționalǎ a minciunilor, pot sǎ zic. Nu vom face altceva decât sǎ ne pǎcǎlim apoapele, cǎ vezi Doamne aşa îi arǎtǎm noi iubire şi apreciere; dupǎ ce ne-am dus la bun sfârşit planul şi aproapele nostru “a muşcat momeala” râdem cu aşa o poftǎ şi ne cerem scuze apoi, il rugǎm sǎ nu se supere. Mai grav este când elevii fac glume profesorilor; se presupune cǎ fac asta din inocențǎ, dar aceastǎ inocențǎ duce la ironie (am lipit şi noi odatǎ cretǎ pe tablǎ, norocul nostru a fost ca am avut un profesor de gaşcǎ).

   Cu toții încercǎm ca mâine sǎ nu fim pǎcǎliți şi riscǎm sǎ nu îi credem pe cei din jurul nostru chiar dacǎ spun adevǎrul.

07-Mama

MAMA!

Mama este cea mai iubitoare ființǎ de pe pǎmânt. Mama este cea care mi-a dat viațǎ şi ea m-a crescut. Este prima ființǎ cu care am luat contact; m-a purtat 9 luni în pântece şi a avut grijǎ sǎ nu pǎțesc nimic, mama este eroul meu. Deşi are un nume simplu (“mama”) este cea mai complexǎ persoanǎ  careia niciodatǎ nu îi pot mulțumi îndeajuns pentru ceea ce e facut şi face pentru mine.

Mama m-a plimbat cu ea de pânǎ sǎ vad lumina zilei. Mama mi-a citit prima datǎ poveşti şi mi-a cântat. Mama mi-a dǎruit toatǎ cǎldura ei. Mama m-a crescut. Mama m-a învǎțat multe lucruri. Mama rǎbda frig şi durere pentru mine. Mama m-a ocrotit mereu. Tot mama m-a certat când am greşit, dar am învǎțat lecția. Mama este cea mai blândǎ, puternicǎ, grijulie persoanǎ pe care o cunosc. Nu ştiu unde ține atâta bunǎtate şi iubire pe care o împǎrtǎşeşte mereu cu mine şi cu ceilalți. Mama mi-a luat apǎrarea mereu, mi-a arǎtat ce nu este bine sǎ fac. Mi-a arǎtat cum se face un lucru bun, mi-a dat educație, m-a îmbrǎcat, m-a învǎțat cum sǎ mǎ încalț, m-a învǎțat care este papucul drep şi care este cel stâng astfel sǎ nu mǎ împiedic, m-a învǎțat cǎ cerul este albastru, soarele este galben şi iarba este verde, m-a învǎțat ca sunt milioane de numere , ca şi stelele, şi oricât aş numǎra nu o sǎ mǎ opresc - aşa de mult o iubesc şi eu pe mama – m-a învǎțat cǎ oamenii sunt diferiți şi cǎ trebuie sǎ îi acceptǎm aşa cum sunt, nu toți sunt la fel de buni şi nu toți sunt la fel de rǎi, sunt doar diferiți. De la ea am primit bunǎtate, blândețe şi curajul sǎ înaintez în viațǎ. Pânǎ şi chipul şi înfǎțişarea ei mi-a dǎruit-o. Mi-a spus cǎ o sǎ mǎ aşez şi eu la casa mea şi cǎ îi voi lua locul; încǎ nu cred cǎ pot face tot ce a fǎcut ea. Când am citit “Baltagul”, mi-o imaginam pe Vitoria Lipan ca fiind mama, la fel de viteazǎ, curajoasǎ, înțeleaptǎ şi ocrotitoare, numai cǎ pentru mine acest roman era doar o poveste, pe mama o vǎd în fiecare zi şi vǎd câte poate face, nu are nevoie de comparații, este un om extraordinar. O vâd uneori tristǎ şi abǎtutǎ, îmi dau seama cǎ este obositǎ prin cât efort depune în fiecare zi pentru a mulțumi toatǎ familia. Când eram micǎ mulți mǎ întrebau ce vreau sǎ mǎ fac atunci când o sǎ cresc, probabil copil fiind trǎiam în lumea basmelor şi doream sǎ devin o prințesǎ, dar acum vreau sǎ devin ca mama, este cea mai intensǎ aspirație pe care o am. Mama este sfântǎ. Mama este mentorul meu. Mama reuşeşte sǎ mǎ calmeze de fiecare datǎ, îmi dǎ sfaturi potrivite şi mǎ susține în ceea ce îmi place sǎ fac. Mǎ încurajeazǎ şi când vǎd cǎ se bucurǎ pentru mine mi se umple sufletul de bucurie. Cu mama am fǎcut prima prajiturǎ, cu mama am învǎțat sǎ merg pe bicicletǎ şi tot cu mama am învǎțat prima poezie. Mama a avut atâta rǎbdare sǎ mǎ creascǎ, sǎ mǎ învețe, sǎ mǎ îndrume şi încǎ este lângǎ mine pentru a continua sǎ facǎ acelaşi lucru mai departe.

Astǎzi fiecare ar trebui sǎ îi arate mamei sale respect, sǎ îi daruiascǎ ceva, un cadou, o floare, pentru cǎ meritǎ. Este o ființǎ importantǎ şi are nevoie sǎ îi amintim cǎ este specialǎ, în fiecare zi.

06-Existǎ minuni

Minuni...

      Am citit ieri un articol care m-a îmbunat. M-a ajutat sǎ îmi dau seama cât de minunatǎ este lumea în care trǎim şi de ce este aşa. Mi-am deschis ochii şi am reuşit sǎ înteleg de ce anumite lucruri se întamplǎ, care este scopul lor… Dumnezeu ne-a creat, Dumnezeu are grijǎ de noi. Tot El este cel care ne împiedicǎ sǎ ne grǎbim, ne opreşte îninte sǎ facem lucrurile greşit.

  S-au întâmplat destule cazuri în care în urma unui accident au supraviețuit oameni. Dumnezeu iubeşte oamenii. De multe ori ne-a întarziat tocmai ca sǎ ne ocroteascǎ de anumite necazuri: nu ne-a pornit maşina de dimineata, am pierdut autobuzul, am uitat ceva şi ne-am întors din drum, a intervenit ceva şi a trebuit sǎ mai aşteptǎm un timp; toate acestea cu un motiv.

      Am tot auzit în utimul timp la ştiri, la radio, pe stradǎ, am citit în ziar ca elevii şi pǎrinții elevilor vor ca religia sǎ fie exclusǎ din şcoli. Suntem o țarǎ democratǎ, avem dreptul la pǎreri  şi implicǎri, dar consider cǎ aceasta nu este o alegere tocmai bunǎ. Deja sunt prea puțini copii care se duc la bisericǎ. Prin excluderea  religiei se exclude manifestarea sincerǎ şi adecvatǎ a tinerilor, a omenirii. Cultura se degradeazǎ treptat, încep violențe, nu ştim sǎ ne mai iubim între noi, sǎ avem grijǎ unii de alții şi vrem totul doar pentru noi.

05-In memoria timpului…

In memoria timpului… 

In coltul meu ploua… si fulgera. Aceste fulgere fac lumina in speranta ca ceva bun se va intampla,  dar, de fapt, ma tem ca se va naste ceva periculos de care nu ar fi trebuit sa dau.      

Astazi am dezamagit multe persoane, dar am facut una fericita… si nu inteleg care este afacerea. Daca as intreba un prieten mi-ar spune sa fac cum simt si daca am facut vreo greseala in alegerea mea sa nu mai pierd timp si sa o repar, dar eu sunt prinsa undeva la mijloc; tot imi indrept privirea spre acele fulgere care fac lumina, si ii las pe ceilalti in urma, in voia sortii.. Ma ia cate un fior, ma zgribulesc un pic in geaca, oftez si continui cu gandul de unde am plecat.     

… 

E seara... m-am asezat din nou in fata calculatorului si tastez, nu stiu ce tastez… ce am in ganduri… Oboseala ma impiedica sa imi dau seama ce fac. Continui ideile scrise de ceva timp si salvate intr-un document uitat de mult.

Ticaitul ceasului se aude intens, zgomotos, parca imi strapunge trupul, imi intrerupe ideile si imi amesteca gandurile. Deja ma gandesc la o mare spumoasa si agitata… in larg…carma s-a rupt, vantul bate puternic…    

Unii spun ca o nenorocire nu vine niciodata singura, eu spun ca atunci cand ceva rau se intampla, urmeaza imediat ceva frumos.. ca si usile; unele se inchid, altele se deschid.

Am aprins televizorul, nu ascult cu interes ce se intampla acolo, dar era prea liniste fara el. E o seara linistita, tacuta, amortita, parca ma indeamna la somn sau sa ascult o melodie lenta, in surdina.

* * *

...Si mi-a zis cineva ca un nenoroc nu vine niciodata singur… dar nu am ascultat, am zis ca este doar coincidenta. Simt cum rautatea din mine se dezlantuie si totul se cutremura in jurul meu, parca incepe sa cada tencuiala de pe peretii claditi ai priteniilor legate pana acum. Cand esti nervos simti cum totul merge dandoaselea si nu razbesti sa iesi la lumina, se intampla cate una, si inca una, si inca una si mai rau te incurci in dezamagiri, simti ca ceva nu iti da drumul, te tine blocat.

 

Song..