09-Cu toţii suntem copii

Copii şi copii

Copilǎria este etapa cea mai frumoasǎ şi mai lungǎ a vieții, putem spune cǎ nu se încheie niciodatǎ. Ne naştem copii, este un privilegiu cu care trǎim pânǎ la bǎtrânețe pentru cǎ în suflet avem mereu sentimente inocente, dorința de joacǎ, spirit de bucurie, speranțǎ, prietenie, afişǎm zâmbete sincere, dǎruim bucurie, ne bucurǎm de lucruri mǎrunte...

Jocurile din copilǎrie amintesc de fiecare datǎ bucuria cu care ne strângeam în grupuri de copii şi nu conta dacǎ eram cei mai buni prieteni sau adversari, eram cu toții o gaşcǎ şi ne numeam prieteni.

Sunt o mulțime de jocuri ce ne scoteau afarǎ în fiecare zi, poate cǎ nici nu mi le mai amintesc pe toate.. fotbal, şotronul, pititea, cartoane, sticluța, elastecul, rațele şi vânǎtorii, volei, prinselea, macao.. sunt doar puținele din cele mai frecvente jocuri de atunci.

Cineva îmi spunea de curând cǎ atunci când nu ne mai simțim copii, îmbǎtrânim. I-am dat dreptate pe deplin şi mi-a amintit cǎ viața de copil nu se sfârşeşte pentru cǎ nu ne dorim asta şi oricum nu se poate.

Vǎd pǎrinți cum se gândesc cu nostalgie la acele momente, se joacǎ cu noi, copiii, şi retrǎiesc acele clipe; deci tot copii sunt încǎ şi ei.

Copilaria se manifestǎ în fiecare zi, prin fiecare clipǎ trǎitǎ. Chiar dacǎ suntem copii, adolescenți, oameni mari, pǎrinti, bunici, cu toții avem parte de copilǎrie în fiecare zi.
La mulți ani, copii!