03-Cu sufletul la gurǎ

      Am din nou acel sentiment. Simt acea racoare care ma cuprinde si nu imi mai da drumul deloc; nu pot sa fug, nu pot sa gandesc, nu pot sa respir indeajuns... si totusi este placut sa fiu cuprinsa strans de niste aripi uriase , albe si pufoase, asa cum le vad mereu, de fiecare data cand ma ating. Uneori nu vreau sa mai plece, vreau sa ramana cu mine, sa nu ma mai simt singura.. si acum simt ca se apropie, astept cu nerabdare momentul in care o sa fim fata in fata si voi vrea sa ramana la mine, sa nu mai plece...

      Ultima data cand l-am vazut i-am spus ca o sa imi fie dor, si chiar imi este, dar mai sunt cateva clipe si ne vom vedea iar. Aceste clipe parca trec greu acum, timpul parca sta in loc; il urasc, niciodata nu mi-a fost prieten bun.

      ... ii soptesc mereu cuvinte dulci, imi fac curaj si pasesc si eu, usor, marunt, inaintea lui. Sunt mii de fluturi neastamparati in interiotul meu care ma nelinistesc pana la venirea lui. Si da, cred ca este iubire pura, eu asa o definesc, asa vreau sa cred ca este si nimeni nu imi poate lua aceasta dragoste.

     Deja stiu cum va veni… un fulg, apoi inca unul si inca unul, apoi o multime, care se vor asterne si vor crea o patura alba si pufoasa. Ma voi aseza pe spate si voi face ingerasi pe zapada si atunci nimeni nu va reusi sa imi tulbure zambetul. Voi convinge pe toata lumea ca a venit iarna, ca zapada a pus stapanire pe tot ce poate atinge, ca sarbatorile de iarna aduc ceva special, ca ele vor umple sufletele cu bucurie si speranta, vom fi mai apropiati unii de ceilalti, ne vom bucura de magia clipelor si vom uita pentru moment de lucrurile urate; nu vom stii de ura, de necaz, de rautati si vom zambi fiecarui fulg de nea.